Despre Giroc

Giroc este un sat in judetul Timis, in zona periurbana a municipiului Timisoara. Este centrul administrativ al comunei omonime si are o populatie de 5652 locuitori (2011).

Localizare
Girocul este o localitate suburbana a municipiului Timisoara, situata la circa 4 km sud de acesta. Se mai invecineaza la vest cu Urseni, la sud-sud-vest cu sag iar la vest cu Chisoda. Prin sudul localitatii curge raul Timis, care desparte Girocul de Padureni şi Unip.

Etimologie
Originea toponimului „Giroc” este necunoscuta, insa exista cateva ipoteze cu privire la ea. In monografia istorica a Girocului intocmita de Octavian Gruita, cercetatorul girocean evidentiaza o posibila ipoteza care porneste de la observatia academicianului Iorgu Iordan, în „Dictionarul numelor de familie romanesti”, care arata ca in romaneste exista o radacina din bulgara veche: „dzoro”. Impreuna cu sufixul "-oc" ar fi dus la nasterea toponimului „Gioroc”, care a devenit cu timpul in limba vorbita „Giroc”. Toponime similare exista si in alte regiuni ale tării: „Girocel” si „Girocul Mare”, in judetul Dolj; „Giorocuta” in judetul Salaj; Ghioroc in judetul Arad.[1] Locuitorii se numesc giroceni.

Istorie
Conditiile favorabile pe care le ofera apropierea de raul Timis, solul fertil şi padurea din apropiere, au constituit premisele aparitiei de timpuriu a asezarilor umane. Pe teritoriul localitătii si in imprejurimi, au fost descoperite numeroase vestigii arheologice si asezari din diferite epoci preistorice. Cu toate acestea, prima mentiune documentara a Girocului dateaza din 1371-1372, intr-un document prin care Sigismund de Luxemburg al Ungariei doneaza mosia Gyureg lui Vladislau, fiul lui Stefan de Taar. De-a lungul evului mediu continua sa fie sporadic mentionat prin diferite documente. Intre 1453 - 1497 apare cu numele maghiar Szent Gyorgy. Cert este ca la 1456, Chisoda apare menţionată drept proprietate a lui Iancu de Hunedoara, motiv pentru care este posibil ca si Girocul să fi avut acelasi statut.

Mai tarziu, conscriptiile lui Marsigli din 1690 - 1700 vorbesc despre Gyirog. După cucerirea Banatului de catre austrieci, apare pe harta de la 1717 cu numele Juroc, cu 60 de case, iar pe harta ui Mercy de la 1723 cu numele Jurok. Pana la 1848, terenul agricol a fost proprietate camerala. Dupa anul revolutionar 1848 si desfiintarea iobagiei, Girocul a cunoscut o dezvoltare accentuata, cu toate ca a suferit si de vicisitudinile naturii care i-au adus inundatii puternice in 1859 sau seceta grava dintre 1863-1864. Ca urmare a inundatiilor, s-a impus indiguirea Timisului la Giroc. Lucrarile de indiguire au inceput la 1874 si i-au vazut pe giroceni protagonisti directi, ei participand din plin atat cu bratele cat si cu animalele si carele pentru indiguirea Timisului.

In a doua jumatate a secolului XIX, satul a beneficiat de modernizarea generala care cuprindea Banatul, fiind pe rand conectat la reteaua postala, la ce atelegrafica apoi la calea ferata Timisoara - Bazias, una din primele cai ferate din Banat, care lega Timisoara de portul dunarean Bazias, data in folosinta la 1858. Satul a beneficiat de statie la cale ferata si i-a permis de timpuriu transporturi moderne, mai ales legatura cu Timisoara, unde puteau fi desfacute mai usor produsele locale. In 1897, profesorul Atanasie Baicu a infiintat la Giroc Banca Poporala „Ghiroceana”, o institutie de credit rurala care i-a sprijinit pe taranii romani sa cumpere terenurile agricole puse la vanzare, oferindu-le credite mult mai avantajoase decat puteau primi de la bancile timisorene. Banca a jucat un rol fundamental pentru modernizarea agriculturii si cresterea simtitoare a bunastarii generale.

Inainte de primul razboi mondial, pe drumul dintre Timisoara si Giroc s-a infiintat o fabrica de caramida care apartinea firmei „Burghard-Becker”. Multi dintre ghiroceni au lucrat acolo. Fabrica a fost inchisa din cauza concurentei cu marile centre de producere a caramizii de la Jimbolia si Lugoj.

Intre 1910 - 1912, din motive economice, mai multe familii de germani din Nitchidorf s-au mutat in hotarul Girocului, pe locul numit „Nemti”, la 1 km SV de vatra satului. S-a constituit astfel un catun german, care insa s-a destramat după nu multi ani, pe masura ce germanii s-au mutat in sat, unde si-au construit si case.

In primul razboi mondial au decedat 82 de ghiroceni. In cinstea lor a fost ridicat un monument ridicat în curtea bisericii in 1927, construit de Banca Populara „Ghiroceana”.

Dupa unirea Banatului cu Romania, a avut loc, la 1921, exproprierea baronilor maghiari si redistribuirea terenului catre tarani. Pe hotarul satului a existat cel putin o astfel de mare proprietate, a unui baron maghiar care detinea si un castel. După acest moment incepe sa se formeze o patura instarita de tarani. Cu sprijinul bancii Ghiroceana ei achizitioneaza si utilaje agricole.

După cel de-al doilea razboi mondial, a avut loc nationalizarea si colectivizarea, apoi industrializarea partiala, cresterea fenomenului migratoriu si a navetismului. Satul s-a dezvoltat in continuare. După revolutia din 1989 a cunoscut o perioada de stagnare iar in prezent beneficiaza de o pozitie si de o conjunctura favorabila, fiind una din cele mai bogate localitati rurale din judetul Timis.

Demografie
Evolutia populatiei
 
Pana la primul razboi mondial, a avut loc o crestere generala a populatiei. Girocul era majoritar roman, cu doar putini reprezentanti ai etniilor cele mai raspandite in Banat. Intre 1910-1912, s-au mutat la Giroc cateva familii de germani de la Ntţchidorf. Numarul cel mai mare a germanilor s-a situat astfel in jurul a circa 10% din totalul populatiei. In primul razboi mondial populatia scade, apoi trece printr-o perioada de realtiva stagnare pana la al doilea razboi mondial, cand scade din nou. Dupa aceea incepe sa creasca si mai ales după 1960, cand incep sa se stabileasca la Giroc mai multe familii venite din restul tarii, in special din judetul Caras-Severin si din Ardeal (mai ales Bihor). Are loc o dezvoltare industriala pe teritoriul comunei, mai ales din lipsa de spatiu adecvat in Timisoara. Multi timisoreni se stabilesc aici si contribuie la cresterea populatiei navetiste.

In ianuarie 1977, 145 de gospodarii si 545 de locuitori din afara vetrei propriu-zise a Girocului, sunt desprinse si trecute din punct de vedere administrativ in componenta municipiului Timisoara, pentru a forma actualul cartier Fratelia B, alipit de oras. Din acest motiv, la recensamantul efectuat in acelasi an, nu mai este inregistrata aceasta populatie ci numai cea efectiv sub administratia comunei Giroc. Cu toate acestea, numarul locuitorilor este semnificativ si nu scade. Impreuna cu acea portiune, ar fi inregistrat peste 3.100 de locuitori.

Dupa scaderea inregistrata spre sfarsitul anilor '80 si inceputul anilor '90, numarul locuitorilor s-a stabilizat si a inceput din nou sa creasca. Atat germanii cat si maghiarii s-au redus semnificativ la numar, iar majoritatea romanească s-a intarit. La recensamantul din 2002, populatia Girocului era de 2.291 locuitori, dintre care 2.202 romani.

Economie
Girocul joaca un rol important pentru economia Timisoarei, intrucat s-a constituit drept rezerva de forta de munca iar in ultimii ani a inceput sa gazduiasca agenti economici atrasi de economia timisoreana dar care s-au amplasat in zonele limitrofe.

sursa: www.enciclopediaromaniei.ro

 

Parteneri media